Emotia asteptarii miracolului...

Nimic mai mult, nimic mai putin

Romanta fara muzica

Ca ne iubim - si-o stie lumea toata -
E-adevarat;
Dar cat ne vom iubi
Nici noi nu stim,
Nici lumea nu va sti...
Si nu va sti-o, poate, niciodata...

Ne-am cunoscut in tara-n care alt'data
Manon Lescaut iubi pe Des Grieux,
Intr-un amurg de toamna, orchestrata
In violet,
In alb,
In roz
Si-n bleu.
Si ne-am iubit intaia oara-n parcul
In care Nimfele de marmura privesc,
Cu ochii-ntrebatori, catre peluza
Pe care-un Zeu isi pregateste arcul,
Sa-si bata joc de cei ce-l ocolesc...

Si ne-am iubit!...
Ti-aduci aminte?...
Bluza -
Ah!... Bluza ta pe sanu-ti decoltat
Parea un peplum de matase, sfasiat
Pe sanul unei Venere ce moare!...

Si ne-am iubit cu atata nebunie,
Ca statuile albe ne-au privit
Cu ochi gelosi,
Iar zeul a-mpietrit
In mana cu o sageata-otravitoare!...

Si ne-am iubit,
Si-azi toata lumea stie
Ca ne iubim...
Dar cat ne vom iubi
Nici noi nu stim,
Nici lumea nu va sti!...

Ion Minulescu

Din vremuri de demult - prima poezie de dragoste primita.
Multumesc cu sufletul plin de recunostinta!

But she breaks just a little girl

De ce urlu fara sa scot un sunet?

The end of the world

L-am zarit azi, in statie, pe Memorandumului. Si... am fugit.
De ce ma simt intotdeauna mica cand ma compar cu el?
Da - stiu ca un om trebuie sa se compare doar cu el insusi, dar mereu il asez pe un piedestal, mereu ma uit la el cu admiratie amestecata cu un fel de sfiala, poate chiar de teama.
Si au trecut ani, apoi au trecut luni de nopti si zile si iata-ma azi cu lacrimi in ochi, cu gandul la el.
Uneori simt ca mi-a luat totul. Mi-a luat totul.
Dar viata se face ca nu stie, si merge mai departe.
Si ma intreb: pot sa merg mai departe sau doar ma mint ca o fac? Cata negare ascunde masca ironico-cinica pe care o port cand privesc viata in fata? Cata credinta, naivitate, blandete am pierdut in schimbul inrairii de azi?
Stiu doar ca le vreau inapoi: si credinta in iubirea a doua persoane, si naivitatea eternitatii, si blandetea gestului de iubire care daruieste fara sa ceara.

Si melodia asta...

Dobrovolschi - 24 FUN

Nu va tineti de urat

Am scris saptamana trecuta un editorial despre frumusete, atat cat s-a putut in 1700 de semne. Probabil m-a prins in pasa buna, pentru ca a avut ecou. Mi-a ramas in minte unul dintre comentarii: "Dar noii, astea uratele, ce pana mea facem?" Exista femei urate? Exista. Unde e uratenia lor? Imi vin in minte doua locuri, in sex si in blandete. Puteam sa zic brutalitate, daca n-as crede ca e doar o blandete violata candva. E urata o femeie cu pielea neingrijita? Este pentru ca asa si-ar creste si copilul. E urata o femeie durdulie? Pentru multi. E urata o femeie cu sani prea preocupati de gravitate? Revistele de femei spun ca da. Dar infinit mai urata este femeia rea. Femeia egoista, femeia mincinoasa, femeia dublu-standard, care te dispretuieste ca te uiti doar la coapsele cu care incearca sa te cucereasca-n forta, cea careia i se cuvine mereu, fara sa i se cuvina. Egocentrismul asta, ca si la barbati, vine din neintelegerea lumii. Dar, pentru unele, putine din pacate, vine o clipa cand un zambet sincer reuseste sa treaca prin zidurile de amintiri si gesturi atat de zilnice ca parca-s ale altcuiva, ca floarea prin asfaltul rece. Si un barbat il vede si zambeste-napoi. Si da, la inceput ii vede sanii prea copti si fundul lasat. Dar noapte de noapte pe-ntuneric, curg sarutarile, mangaierile, oxitocina. Si curand pielea ei se lumineaza cand il vede. Si el ii recunoaste fundul dintr-un miliard, iar sanii nu atarna ci sunt perele de aur. "Noii, astea uratele, ce pana mea facem?" Inmuiati-va pana in apa curata si desenati cu ea o rochie si un suras. Pentru ca nu stiu voi cum sunteti, dar noi, barbatii, orbim de la zambete.


Am tinut sa transcriu aces mic articol din teama de a nu-l pierde; in speranta ca imi voi aminti de el in momentele delicate. Caci nici rautatea, nici egoismul nu imi sunt straine. Si prea uit sa fiu femeie: delicata, blanda, increzatoare si surazatoare.

Vintage Garden

Visez o gradina secreta, protejata de ziduri austere de piatra. Vegetatie bogata, salbatica, iedera si flori nemaivazute. Ascunsa intr-un foisor sculptat in lemn, ascult simfonia picurilor reci de ploaie. Un pui de inger impietrit varsa din al sau ulcior apa in fantana arteziana.

Zodia Pestilor de Aur

Am visat cerul si marea contopindu-se intr-un albastru pur.


Valuri, vant si vasul cu panze al vietii. O calatorie menita sa ma salveze de mine si, in acelasi timp, sa ma duca mai aproape de tine.



Pestisorii de aur, perechi, indeplinesc zeci, sute, mii de dorinte ascunse in spuma alba a marii, in norii albi ai cerului.

Pagini de viata

Am implinit 26 de ani acum cateva zile. E devreme? E tarziu?

Mi s-a spus ca toate lucrurile au timpul lor, ca trebuie infaptuite la momentul cuvenit fiecaruia.

Cat de aiurea e sa incep la 26 de ani inca o facultate? Sa fac o schimbare radicala? Sa renunt la pragmatism de dragul unui vis? Oana Pellea spunea: "Poti sa-ti iei un vis inapoi aproape pe nimic. Trebuie sa dai numai un an-doi. Anul e singura moneda acceptata." La mine sunt 3. Sunt 3 ani. Cat vor conta acestia 3 din cei "n" ani ai trecerii mele prin lume? Cum ma vor influenta?
Intrebari... am. Multe.

Azi mi-am confirmat locul bugetat la Istoria Artei.
Un nou drum.
Un nou inceput.

Iubesc pagina alba de la inceputul caietului.

Oana Pellea - Jurnal 2003-2009

"Si am senzatia clara ca sunt din acesta lume, dar si certitudinea ca nu-i apartin. Si mi-e asa dor de acolo... si mi-e asa greu pe lume." (13)
"Dar, cum bine stii, m-ai facut din pamant si uite ca pamantul doare, pamantul e greu, din ce in ce mai greu - si aripile, parca, din ce in ce mai obosite. Hai, ajuta-ma inca o data si fa-mi aripile puternice, sa pot din nou sa ma ridic..." (13-14)
"Cu ochii deschisi sunt mult mai singura." (14)
"Mi-e foarte dor, foarte dor de frumos si de bun." (16)
"Mi-e dor de oamani delicati si buni. De oameni destepti si generosi. De educatie si traditie. Mi-e dor de bun-simt si bunavointa." (16)
"Ni se spune tot timpul ca trebuie sa ne adaptam. La ce? Cum sa ma pot adapta la o lume urata si bolnava? (...) Nu, nu vreau sa fiu bolnava, nu, nu am cum sa ma adaptez si nu vreau deloc sa ma adaptez." (17)
"E ca si cand tornada asta scoate din noi tot ce e mai urat, mai abject si mai ordinar. Pacat. Si ce s-a intamplat cu frumosul? Cu delicatul? Cu iubirea? Cu dreptu si bunul?" (18)
"In fiecare dintre noi exista bun si rau, alb si negru. De cate ori intalnesc un om care stiu ca mi-a facut rau, caut partea buna din el - sa ma agat de ea si sa ma bucur de ea. Recunosc, e greu, e foarte greu." (19)
"Tot ce e simplu e mai aproape de adevar." (19)
"Stiu ca binele face bine si raul face rau." (19)
"Ce bine e cand ochii ti se umplu de lacrimi de frumos". (19)
"Da, intotdeauna mi s-a parut totul definitiv si grav. Sau nu grav, ci serios." (20)
"Sa nu-ti vinzi niciodata sufletul." (21)
"Si ce inseamna o curva? Cineva care ofera placere pentru bani si atat." (22)
"Ce decadere de la superbitatea statutului de mister si minune a lui Dumnezeu. Cea care poate da viata. Nu, nu am nici un respect pentru femeia-obiect." (23)
"Ne intrebam din ce in ce mai rar ce cautam aici. Cine suntem si ce vrem de fapt." (24)
"Da, sunt socata sa vad, deschizand televizorul, cum sapte posturi imi arata animalul-om facand acelasi gest la nesfarsit de 2000 de ani: se apleaca, ia o piatra si o arunca in altcineva. Acesta-i progresul exceptional al omenirii. (...) Daca suntem deranjati, solutia e una singura - lovim." (24)
"Vorbim despre frumusetea de a-ti arata sentimentele, despre faptul ca a plange este un semn de curaj, si nu de slabiciune." (27)
"Deci am dreptate ca orice om astepta frumosul si emotia." (28)
"Daruiesti din preaplin si din nevoia de a darui si pentru ca simti ca darul tau e dorit. Nu te poti lupta sa faci un dar." (28)
"Pentru ca nu am ajuns la formula in interesul tuturor. Inca ne impartim in noi si ceilalti." (33)
"Sunt convinsa ca de-aia te izbesti de tot ce nu-ti place in viata, ca sa inveti sa treci pragul." (34)
"Am ajuns sa astept si ca intr-o buna zi... voi trai."
"Am obosit sa-mi impun sa cred in partea buna a oamenilor." (35)
"Mi se pare incredibil de frumoasa viata. O minune. E o minune ca exist si una si mai mare ca-mi dau seama ca exist. Mai departe ce faci cu viata ta sau ce fac altii cu ea este alta discutie. Dar viata ramane o minune." (36)
"Si a inteles ca gresise. A inteles ca in afara de teatru exista si viata." (37)
"Daca stii sa privesti aerul din jurul unui om, iti poate spune multe despre el. Are multe de povestit, numai sa stii sa-l asculti si sa-l vezi. In jurul oamenilor meschini, aerul e imbacsit. In jurul celor rai, e intunecos. In jurul celor bucurosi, e luminos. In jurul oamenilor mari insa, e ca si cand i-ar imbraca si i-ar scoate in relief." (38)
"Nu putem trai fara Dumnezeu. Cea mai mare pierdere pe care e pe cale s-o aiba omenirea este sa se rataceasca de Dumnezeu, adica de sine. Dumnezeu este o experienta absolut personala, ca nasterea si moartea." (38-39)
"Intoarce privirea dupa soare si toate umbrele iti vor cadea in spate." (42)
"Asa, si dupa un om, ramane ecoul gandurilor, faptelor, cuvintelor lui." (51)
"Cum sa te simti zdrobit de o verticala? Numai orizontala te poate zdrobi. Pe verticala te poti catara, pe orizontala doar te tarai." (57)
"Audrey Hepburn. Daca ai nevoie de o mana de ajutor, o vei gasi la capetele bratelor tale. Cu timpul vei intelege ca ai doua maini. Una pentru tine, alta ca sa-i ajuti pe ceilalti." (58)
"E bine sa traiesti din cand in cand pur si simplu - si sa vezi oamenii din jurul tau." (61)
"Poti sa-ti iei un vis inapoi aproape pe nimic. Trebuie sa dai numai un an-doi. Anul e singura moneda acceptata." (63)
"Libertatea e sa ai voia s-o iei prin campul verde din dreapta sau din stanga. Libertatea e sa parasesti autostrada. Sa sari peste garduri si ingradiri si sa alergi cu un cal liber pe iarba." (63)
"Si totusi ce bine ar fi sa intelegem, sa ne intelegem." (63)
"De ce sa te incrancenezi sa vezi ce se vede oricum, in loc sa cauti sa vezi nevazutul." (64)
"Urasc plasticul." (65)
"Credeam ca un artist poate transforma un cosmar intr-un vis frumos. Si culmea - cred asta in continuare." (69)
"Am ajuns ca doar atunci cand traversam o criza sau o depresie sa na gandim cu adevarat la lucrurile importante." (71)
"E o lume foarte frumoasa, cu toate culisele ei. Si depinde si de tine unde te uiti. In intunericul mlastinii sau la nuferii care plutesc." (72)
"N-ai ce face, trebuie sa astepti sa treaca furtuna. Asteptam. Da' asteptarea fara ruga e degeaba." (77)
"Ma rog lui Dumnezeu sa vina ziua cand lumea va fi condusa de oameni luminosi si buni. Si nu de bani manuiti de oameni prosti." (78)
"Doamne, Dumnezeule, cum pot inteligenta si cultura innobila si infrumuseta." (79)
"In momentele astea de adevar, toti se roaga, fiecare in felul sau. Toti se gandesc la cei pe care-i iubesc. Toti inteleg ca nimic, de fapt, nu e important - decat ca esti in viata." (84-85)
"Prea ne-am complicat viata si prea o luam in serios. Mai bine am merge desculti prin iarba din cand in cand." (85)
"E mai usor sa dormi decat sa fii treaz." (87)
"E si trist, dar si bine intr-un anticariat. E bine pentru ca poti auzi multe povesti." (88)
"Credinta te spala de pacate si te lasa mai curat si mai luminos." (91)
"Pentru ca orice lucru amanat contine, atunci cand se implineste, o anumita doza de oboseala, care scade din uimire si bucurie." (98)
"O experienta frumoasa, care din nou imi da dreptate ca oamenii cu spirit mare sunt modesti si normali!" (104)
"Nu-mi place sa judec o opera de arta. O las intotdeauna sa lucreze asupra mea, sa-mi povesteasca ce vrea ea si sa ma duca unde vrea ea." (104)
"Intr-o singuratate absoluta, este prima data in viata mea cand nu ma simt singura deloc. Sentimentul insotirii este puternic si aproape fizic. Ma simt aparata si insotita de El. Mangaiata si tinuta in brate." (107)
"Dar n-am ce face, asta sunt si nici nu imi trece prin cap sa ma schimb." (108)
"Plus neputinta de martor, sa nu poti face nimic..." (113)
"Cui sa te plangi, de ce sa te plangi? Pe cine sa intrebi, de ce sa intrebi si mai ales ce vinovat sa gasesti, cand nimeni nu e vinovat? Poate de asta e asa de greu de suportat. Ca nu poti gasi nici un vinovat. Pur si simplu asa e viata. Sigur ca ar fi o ipocrizie sa nu recunosti ca te intrebi: Da' de ce pizda ma-sii asa e viata?
Dar mai tragi aer in piept, mai plangi putin, mai rasare soarele inca o data si o iei de la capat si ii mai ceri o data iertare lui Doamne-Doamne." (114)
"Carnea asta de care voi fi fericita sa ma despart." (114)
"E un film prost care ruleaza, un film care nu stiu unde duce - si eu sunt curioasa- si care oricum ma duce el pe mine deocamdata, nu eu pe el." (115)
"Daca ti se intampla ceva inseamna ca trebuia sa ti se intample. Nu e vina nimanui. E usor sa gasesti vinovati. Nu e vina nimanui. Daca a existat intamplarea asta in viata mea, trebuia sa invat cava din ea. Si am invatat. Important e sa nu ma inraiesc eu. Sa nu ma innegresc eu." (117)
"Sunt oameni care, sub greutatea dusa, devin cocosati. Obositi de toate urateniile, de toate gandurile de razbunare, de toate complexele si rautatile. Le cara cu ei prin lume. Si put. Si imput spatiul in care exista." (117)
"Depinde ce aleg eu." (117)
"Ce mai incape in ultimul pat de spital din viata noastra in afara de viata ta, asa cum ai facut-o tu sa fie? Asa cum ai ales tu sa fie. Nu, in ultimul pat de spital nu incap nici dusmanii, nici prietenii, nici iubirile tale, nici copiii tai, nici premiile, nici articolele de ziar - esti numai tu cu tine. Atat."(119)
"Imi iubesc tara atat cat imi ingaduie ea sa o iubesc." (141)
"Cat de putin le trebuie oamenilor... doar sa le dai putina incredere in ei si se deschid imediat."(147)
"Ma doare superficialitatea oamenilor. Da." (148)
"Ce groaznica boala e invidia." (149)
"Textul Scaunelor este absolut genial. (...) si ma mir ca de fiecare data e considerat absurd.
Mie nu mi se pare deloc absurd. Mi se pare dureros de inteligent si de adevarat." (150)
"Citesc prea putin. Pierd timpul pe net sau nevazand nimic la TV. Perioada masochista de autoditrugere." (150)
"Trebuie sa-l urmezi pe cel care cauta adevarul si sa fugi de cel care spune ca l-a gasit." (152)
"Vorbeste despre faptul ca actorul doar primeste de la Dumnezeu si transmite mai departe. In clipa in care crezi ca talentul e al tau, te deconectezi de la sursa si nu mai iese nimic..." (153)
"Sunt absolut salbatica. Absolut in alta lume... si asa suntem toti astia... specialii... artistii. Nu e locul nostru niciunde, cu nimeni, decat pe scena sau in fata aparatului de filmat. In existenta noastra paralela si inutila... cu aripi de libelula. Altfel, niste singuratici, tristi, cam neintelesi, cam aparte, cam ciudati, cam altfel... exotici... hm." (161-162)
"... vreau pe deal, la munte... in verde... cu animale si, cred, fara oameni... adica foarte rar cu oameni... dar pentru asta imi trebuie bani sa mananc si sa-mi pot permite sa am grija de cateva suflete de animale." (175-176)
"Asa cum traim, asa plecam din lume." (183)
"Mi-e tare rau de la suflet." (186)
"Impresionans sa vezi cata nevoie de simplitate si de frumusete si de armonie au oamenii." (187)
"Cohen se bucura ca face parte din respiratia universala.
Cu cat imbatranesti, cu atatesti mai singur si cu atat ti-e mai foame de dragoste." (188)
"Aici e viata mea. Asa cum o traiesc eu. Si o traiesc eu, nu altcineva. Fiecare cu viata lui. Cu filmul lui. Cu judecatile lui, alegerile lui." (200)
"Criza e de mult. Criza de modele, de frumos, de ideal, de visuri." (201)
"Am uitat sa ne bucuram, suntem anesteziati cu totul. Nu ne mai bucuram, nu mai suferim pana la capat." (203)
"Cand nu ti se raspunde la telefon din prima... nu mai insista. E o regula. Suna in alta zi!" (205)
"Aseara m-am simtit in... gol. Singura, mica, neputincioasa, inutila si parasita. Cat o fi suferit ingerul meu. Ce jicnire... ce uitare." (207)
"Doamne, cati artisti frumosi exista in lumea asta. Prin poduri, pivnite, pe scene mari, mici, in ateliere, sali de balet, opere, studiouri, platouri de filmare, la mese de scris, in sali de concert, biblioteci, edituri, circuri, pe strazi. Peste tot. Oamenii care viseaza frumos, care creeaza, care nu dorm noaptea pentru un gest, un cuvant, un sunet, o culoare, o forma, un cadru.
Pentru ce? De ce o fac? (...) Cei autentici o fac pentru ca nu pot altfel. O fac asa cum respira. O fac din preaplin. O fac de drag. O fac pentru ca asa stiu sa existe, si altfel nu. O fac pur si simplu."(209)
"Nu poti fi artist decat pentru tine. Pentru competitia superba cu tine. Un artist nu are nimic de demonstrat nimic nimanui. Nici nu-l intereseaza ABSOLUT deloc pararea celorlalti. La inceput il doare cand, poate e criticat. La tinerete, cand e crud. Pe urma... drumul e mult mai important. Drumul spiritual, drumul interior al meu catre mine. Atat conteaza. Daca mai e si apreciat... asta deja e altceva." (209)
"Si crede-ma pe cuvant ca mai mare minune decat viata nu exista, ca mai mare virtute decat modestia nu exista si mai mare bucurie decat iubirea nu exista." (219)
" Totul este o experienta personala." (219)

Armonie

Iubesc viata cand imi da astfel de clipe de ragaz. Clipe ca aceasta, in care savurez un ceai de fructe indulcit cu miere, termin Don Juan a lui Moliere si ascult muzica clasica lasandu-mi gandul sa zboare mana in mana cu hazardul sufletului.



Afara ploua. E rece. Si e trist. Dar eu musc lacoma din clipa. In sufletu-mi curge o dulce melancolie, cant al fostei iubiri. Si cumva cred ca suntem eterni. Si vreau sa cred ca stelele sunt stralucirea contopirii sufletelor pereche pure - pentru ca s-au iertat.

Dor de Vama Veche

Am fost in Vama. Si da: 3 zile din 4 a plouat. Dar a fost minunat sa vad marea, sa o gust, sa simt nisipul, sa ma pierd printre valuri. A fost magic seara in jurul focului, zgribulita de frig, privind cerul instelat si ascultand freamatul marii. A fost frumos sa dansez la Stuf pe plaja, la lumina becului. A fost delicioasa pizza de "La canapele", Gorgonzola luata din Plus din Mangalia, si Bloody Mary-ul mult prea alcoolizat.




Am cunoscut oameni frumosi si liberi: daca vreti cazare in spiritul Vamei Vechi mergeti la Cezarica, campingul de la iesirea din Vama spre Bulgaria. Daca sunteti fete o sa vrea un baietel de la voi.

Am avut parte de regulamente de ordine interioara si de o evadare din infernul Casei cu Flori, dupa o cearta cu stapana pensionului pe motiv ca "trantim usile".


Am pierdut pentru a doua oara marea iubire a vietii mele.

Si am aflat ca e bine atunci cand am o prietena pe al carui umar pot plange, care ma cunoste si ma accepta cum sunt.




Am aflat ca oricat hazard exista in acest univers, un prieten ne va duce cu masina la Mangalia ca sa prindem autocarul spre Cluj.

Asadar traiesc! Si chiar daca uneori e al dracului de greu, imi vine sa strig cat pot: VIATA E FRUMOASA!

Igor - Povestea unui pui de cioara

Azi am gasit un pui de cioara. Poate cazut din cuib, poate naufragiat in timpul lectiilor de zbor. Are puf si ochisorii albastri. A baut apa, dar nu am reusit sa-l fac sa manance. L-am lasat pe balustrada balconului in speranta ca va stii sa zboare. Si-a vazut parintii si a inceput sa se agite asa cum fac toti puisorii cand sunt hraniti. Dar nici parintii nu s-au apropiat, nici puiul nu a avut curaj sa zboare spre ei. Asa ca am hotarat sa merg la un veterinar pentru niste sfaturi. Acesta a zambit, l-a mangaiat si mi-a recomandat Vivarium, de la subsolul Facultatii de Biologie. Aici am respirat usurata vazand un tanar cu parul impletit rasta, fiind convinsa ca ma va ajuta (doar nu era vreun scortos inabordabil). Doar ca el nu stia cum sa imi explice: ca sunt o gramada de pui ca acestia in curtea facultatii, ca mananca orice daca ii dau cu pipeta, ca el nu are chef si timp (acestea au fost cuvintele lui), ca in seara asta astepta un pui de bufnita, bla, bla, bla. Adica daca era un pui de bufnita il putea lua, dar fiind unul de cioara nu. Halal principii. O tanara care se afla in momentul respectiv la Vivarium a spus ceva despre un anume Muresan care "l-ar lua la el". Mai multe detalii: Agronomie, vis-a-vis de Ursus, Medicina veterinara. Cu puiul de cioara in brate, intreband in stanga si in dreapta, am ajuns la Spitalul Veterinar al USAMV. Aici ma intampina un tip cam suparat pe viata, ii explic ce e cu puiul de cioara, ii spun de domnul Muresan, imi cere datele personale. Sictirit om. Apare si doctorul veterinar Muresan, vede puiutul, il mangaie, ii observa ochisorii albastri si intreaba daca mai este vreo cusca libera. Era: cea in care fusese pisica. Sunt chemata de primul tip sa las puiul in cusca si la stupida-mi intrebare "Ce o sa intample cu el?" mi se raspunde sec: "Ce e necesar". Nu am stiut ce sa inteleg. Am ramas fara cuvinte. Am plecat.
Sunt trista. Sunt dezamagita. Imi amintesc de emisiunile de pe Animal Planet, in care animalele salbatice care aveau nevoie de ajutor erau duse la centre, ingrijite si apoi eliberate de cele mai multe ori in locul in care au fost gasite. Imi amintesc de bucuria ingrijitorilor care le eliberau chiar daca erau atasati de pacientii lor. Dar asta e in alta tara, pe alt continent. La noi? La noi nu exista astfel de centre. La noi trebuie sa fii "special" ca viata ta sa valoreze ceva. Daca esti comun, ghinion. Daca ai si culoarea neagra, te-ai fript.
Si daca e sa privesc in jur, nu e valabil doar pentru puii de cioara.

Iris-Nostalgii

06 Iunie 2010
Parcare Sigma Center, Cluj-Napoca
CONCERT IRIS

L-am asteptat cu gandul la anii adolescentei cand Iris era cantul Primei Iubiri: "O iubire alba fara de sfarsit" in care credeam cu toata fiinta mea. Fiecare piesa era un univers rotund in care era cuprinsa esenta Iubirii inocente si vesnice. Atunci credeam. Aseara umbra necredintei m-a durut pentru intaia data cand, ascultand aceleasi versuri, am constientizat ca dau putine sanse iubirii implinite. M-a durut ca am crescut, ca am inteles, ca am dezamagit si ca am fost dezamagita. M-a durut sa stiu ca pot sa trec peste orice despartire. Ma doare sa stiu ca orice incepe poate sa se si sfarseasca.
Mai cred? Nu stiu. Stiu ca inca nu am incetat sa caut.
Si mi-e dor sa iubesc si sa simt ca sunt iubita.
Fara indoieli, fara orgoliu, fara masti.

Elisa Sol Whispers

Inchid ochii. Soptesc: Elisa. Simt cum se desfasora ca intr-un zbor de fluture cele cinci paralele ale portativului. Sol e cheia. Sol e inceputul unui drum. Sol e soare, e lumina pe care o urmez. Pas dupa pas inainte prin viata. Sol e pamantul radacinilor mele. E prima definitie.