Buna seara, Melania! - Rodica Ojog-Brasoveanu

"Ploua marunt, cerul de octombrie, plin de apa si funingine, parea gata sa cada. O umbrela rosie traversa strada si Melania Lupu se inveseli.
- E ca un mac ud... Stiu fetito, adori macii. Pe o florentina sau la o rochie de curse, fireste! Dau o infatisare extrem de proaspata. Totdeuna am afirmat ca dupa razboi femeile au uitat sa se imbrace."(202)

" - Barbatii sunt atat de prostuti, draga mea... Din nefericire, s-au nascut prea putine femei care o stiu." (224)

"Frigul si ploaia ii colorasera obrajii cu o nuanta delicata de roz. Capotul alb se incheia sus, sub barbie, cu o camee ovala.
- Da, draga mea, o camee! Nu vad niciun motiv sa nu fii eleganta la tine acasa. M-am straduit totdeuna sa inteleg femeile pentru care oglinda nu inseamna nimic altceva decat strada sau o vizita. Trebuie sa iti faca placere sa te privesti." (209)

"Dupa cateva ore cobora din pat. Nu-si dadea seama daca dormise, sau pur si simplu izbutise, asa cum i se mai intamplase de doua, poate de trei ori in viata, sa zaboveasca amortita undeva intr-un spatiu alb, o transa fara ganduri, un refugiu al ei unde nu putea patrunde nimeni si nimic." (362)

"Eu una am invatat ca trebuie sa spui multumesc pentru masa si sa te declari incantat de orice ti se pune inainte." (371)

"Afara ploua si o doamna distinsa croseteaza un ciorap rosu. Stiu, ce am eu in poala nu va ajunge niciodata ciorap, penru ca, in afara de tricotatul pe fata, alandala, n-am invatat nimic altceva, aceasa este insa un amanunt lipsit de importanta, dat fiindca doar aspectul pitoresc ne intereseaza." (371)

"Esential mi s-a parut in viata sa-ti fii credincios tie insuti. Si atat timp cat nu deranjezi pe nimeni, nu vad de ce nu ti-ai consuma bucuriile la lumina zilei. Abia cand le camuflezi, cand ti-e rusine de ele, devin vicii." (407)

"Maiorul o examina cu un zambet. Ii facea din nou placere s-o urmareasca captivat. O personalitate fascinanta, plina de farmec, cu o rara capacitate de a fi fericita, de a gasi bucurie in orice maruntis. Da, recapitula un gand mai vechi, apetituri si gratii de fetita, altoite pe o minte de gangster." (408)

"E amorala. Ceva ciudat! Nu si-ar baga niciodata mana in buzunarul cuiva, pentru nimic in lume n-ar comite o impolitete, amabilitatea si generozitatea sunt insusirile ei firesti, dar la fel de firesc i se pare ca Femeia cu evantai sa-i apartina pentru ca pur si simplu tabloul ii place, a facut o pasiune smintita pentru el si nici nu-i trece prin cap sa si-o infraneze." (409)

Editura Adevarul, 2009

Mihail Sebastian - Orasul cu salcami

"Mama Adrianei avea pentru crizele sufletesti ale fiicei ei aceeasi intelegere ingaduitoare si oarecum neatenta, pe care cu douazeci de ani in urma o avusese pentru propriile ei tulburari si taine; stia ca or sa treaca." (261)

"Cateva saptamani de lipsa de la Notre Dame d'Avignon, scoala de limbi moderne, pictura si buna maniere, erau o pierdere reparabila."(262)

"E drept insa ca impotriva frumusetii ei, care incepuse sa creasca ferm si linistit, niciun sort din lume si niciun regulament de scoala n-ar fi stiut sa faca mare lucru." (270)

"Adriana ramase intreaga, obosita si fara curaj poate, dar libera. Se mira gasind lucrurile la locul lor, se mira de simplul fapt ca viata continua asa cum o apucase. Totul era preferabil nesigurantei in care traise pana atunci si chinului de a se convinge ca e iubita, cand stia bine ca nu era. Reincepea sa traiasca monoton, plictisitor, dar fara mari tensiuni si fara asteptari." (283)

"Iarna anului trecut, cu zapezile ei mari, cu gerurile ei crunte, cu serile calde din casa, cu tacerile lungi din jurul mesei, peste care se ridica lenes aburul ceaiului putea sa reinceapa. Ei erau pregatiti sa o astepte." (318)

"(...)in felul dumitale de a canta Cantecele blondei Agnes, era un accent, care nu-mi apartinea, pe care il pusesesi dumneata, de la dumneata. Simteam ca se intamplase ceva cu melodiile mele, ca ele asistasera la un lucru de care eu eram strain. Am fost atunci emotionat ca de o muzica noua, pe care as fi ascultat-o pentru intaia oara. (...) Credeam ca blonda Agnes era o realitate. Dumneata mi-ai dovedit ca nu era decat o umbra. Caci ai inlaturat-o din cantece si ai pus alte vieti in locul ei, ai adus in casa aceea a mea alti oameni si alte lucruri (...)" (355)

"Se strecura deci prin mainile nervoase ale lui Gelu, cu un mic zambet speriat, ce punea pe cuvintele lui de dragoste un accent de indoiala si amintea, deasupra juramintelor lui, sentimentul de a sti ca totul trece." (406)

"Se iubeau, asa cum dorise pe vremuri Adriana cu o pasiune imblanzita, cu elanuri ocolite.
Ca doi batrani, glumea ea." (411)

"Privea curioasa in jur, muta lucrurile cand nu-i placea cum erau puse, cerceta hartiile de pe masa, toate acestea cu o indiscretie feminina inconstienta de femeie care iubeste, si pentru care lucrurile iubitului fac parte in mod firesc din viata ei insasi." (420)

"Ea ramanea vreme indelungata in coltul ei privindu-l si era fericita sa se creada instalata in viata lui zilnica, nebagata in seama, ca un lucru cunoscut, ca o mobila, ca atatea din fleacurile marunte ce tin de existenta unui om, pe care el nu le ia in seama, dar care ii sunt indispensabile si intr-un fel, din obisnuinta, dragi." (421)

"Ea cauta o imbratisare in care sa nu ramana nimic altceva decat fericira carnii. I se parea ca marele miracol pe care il traise in acele zile, singura descoperire pe care o facuse era ca oamenii pot fi goi, ca pot avea o frumusete de animal, ca se pot cauta cu o pasiune de fiara alba."(438)

"Ii era intolerabila imaginea Adrianei la bratul altui om. Revolta lui era reflexa, ca gestul cuiva care recunoaste la gatul unui trecator fularul pierdut deunazi. (442)

"El vrea o femeie; are s-o aiba. Eu vreau liniste; o voi avea." (442)

Ianuarie 1929-ianuarie 1931