This is my blog

Nu stiu de ce imi vine in minte titlul acesta pentru postare, dar simt ca e locul lui aici.

Se intampla lucruri neobisnuite cu mine. A inceput o schimbare. Ce fel de schimbare si unde ma va duce nu stiu sa spun. Dar sunt nerabdatoare sa simt, sa traiesc. E o emotie, o framantare tesuta cu entuziasm. Ziceam ca se intampla lucruri neobisnuite cu mine. Da - am visat. Eu care nu visez niciodata - da, stiu: visez, dar nu imi amintesc, toata lumea imi zice asta; si da, stiu: visez cu ochii deschisi traind intr-o lume creata de mine. Oricum ar fi, am visat. Si ca toate visele si al meu e plin de ciudatenii, logica nu exista si toate elementele si intamplarile par reale.

Scriam in postarea cu Vama Veche ca anul trecut am pierdut pentru a doua oara marea iubire a vietii mele. Si noaptea trecuta tocmai El ma cerea in casatorie tinandu-ma in brate. Iar eu, eu ii spuneam ca vreau un baietel (imi doresc nebuneste o fetita atunci cand va fi sa fie). Si m-am trezit fericita. Si as fi vrut sa nu ma trezesc...

Acum? Acum sunt nostalgica. "Rasfoiesc" folderul cu poze si simt, ciudat, nu tristete asa cum m-as fi asteptat, ci bucurie. Un fel de recunostinta ca a facut parte din viata mea. Ramane, totusi, un om extraordinar. :P