This is my blog

Nu stiu de ce imi vine in minte titlul acesta pentru postare, dar simt ca e locul lui aici.

Se intampla lucruri neobisnuite cu mine. A inceput o schimbare. Ce fel de schimbare si unde ma va duce nu stiu sa spun. Dar sunt nerabdatoare sa simt, sa traiesc. E o emotie, o framantare tesuta cu entuziasm. Ziceam ca se intampla lucruri neobisnuite cu mine. Da - am visat. Eu care nu visez niciodata - da, stiu: visez, dar nu imi amintesc, toata lumea imi zice asta; si da, stiu: visez cu ochii deschisi traind intr-o lume creata de mine. Oricum ar fi, am visat. Si ca toate visele si al meu e plin de ciudatenii, logica nu exista si toate elementele si intamplarile par reale.

Scriam in postarea cu Vama Veche ca anul trecut am pierdut pentru a doua oara marea iubire a vietii mele. Si noaptea trecuta tocmai El ma cerea in casatorie tinandu-ma in brate. Iar eu, eu ii spuneam ca vreau un baietel (imi doresc nebuneste o fetita atunci cand va fi sa fie). Si m-am trezit fericita. Si as fi vrut sa nu ma trezesc...

Acum? Acum sunt nostalgica. "Rasfoiesc" folderul cu poze si simt, ciudat, nu tristete asa cum m-as fi asteptat, ci bucurie. Un fel de recunostinta ca a facut parte din viata mea. Ramane, totusi, un om extraordinar. :P

Summer heat

Iubesc florile. Frumusete desavarsita. Parfum delicat. Taina vietii, ascunsa printre darurile ce ne incanta simturile si sufletul, este oferita din belsug.






















Mi-e dor de vara fierbinte... mi-e dor de o pajiste cu flori... mi-e dor de aer cald inmiresmat.

Sale El Sol

Cardiograma in tente de gri - zile puse sub zodia sperantei si zile in care cerul prezentului si viitorului sunt cenusii ca dupa eruptia vulcanului cu frici si griji si neputinte. Poate e vremea trista de afara, dar poate e timpul care m-a impins in fata oglinzii ca sa privesc, sa evaluez, sa inteleg. Si ma regasesc cu aceleasi frici, cu aceleasi ganduri, cu aceleasi comportamente care tradeaza aceeasi eu si mai ales lectii prea putin invatate. Zguduirea nu a fost destul de puternica, ruptura prea putin adanca. Aceeasi eu care mai inainte de toate trebuie sa se increada in fortele proprii si sa isi imbunatateasca considerabil inteligenta emotionala.
Dar e si o parte buna: aceea ca, in ciuda voalurilor negre ce-mi apar in fata ochilor, gasesc izvorul sperantei si culeg semne bune oricat de mici sau de mari ar fi.
Cum puteam sa nu indragesc acesta piesa cand simt ca imi da aripi, cand simt firul increderii prins intre versuri precum razele de lumina ce iti promit bucuria.