Sinaia

In perioada 6-11 septembrie am savurat un alt loc incarcat de florile istoriei, un alt oras pe gustul si sufletul meu, si anume Sinaia. Desi nu a fost prima mea vizita aici, abia acum am aflat ca numele orasului vine de la Manastirea Sinaia inchinata Sfintei Fecioare de catre Spătarul Mihail Cantacuzino dupa vizita acestuia la Muntele Sinai. Construita in stil brancovenesc, intre 1842 si 1846, Biserica Noua m-a fascinat prin minunatul decor al pridvorului, cald si curat si intelept.













































Nu puteam merge la Sinaia fara sa vizitam bijuteriile orasului: castelul Peles si Pelisor, construite de binecuvanta Familie Regala a Romaniei, incepand cu primul rege, Carol I. Sunt constructii rafinate, pretioase care m-au facut sa-mi doresc sa "posed" o frantura din intimitatea acelor vremuri, o imagine capturata intr-un cadru, ceva ca o poza veche si draga, secreta si inchisa intr-un cufar. Pelesul fascineaza si totodata impune prin distinctia sa, Pelisorul e intim si cald asa cum Regina Maria a vrut.
















Un alt loc moment frumos a fost vizita la casa memoriala a compozitorului George Enescu - vila Luminis - aflata la marginea orasului. Aici intinerariul se face ascultand in surdina muzica acestuia, in timp ce ochii se minuneaza la vazul obiectelor provenite din toate colturile lumii, dat fiind gustului eclectic al proprietarilor.

Ultima zi a fost ziua Varfului Furnica, unde dupa cateva neplaceri datorita nefunctionarii telegondolei (a carei existenta e semnalata la fiecare colt de strada), am ajuns in cele din urma cu telecabina. Intai am urcat pana la cota 1400 si mai apoi la 2103. Peisajul si cerul albastru mi-au taiat pentru o clipa rasuflarea. Simteam vantul repede pe obraji. Senzatia ca esti egal cu norii e de nedescris:







Gazda in acesta minunata excursie ne-a fost Vila Retezat, care ne-a pus la dispozitie mult dorita Camera a Domnitei, o incapere cu doua ferestre mari, in tehnica vitraliului, incarcate cu flori si frunze prin care razele de soare erau filtrate colorat intr-un minunat joc de aureola.





Frumoase sunt si casele de pe stradutele intortochiate, cu arhitectura lor mandra si bogata ca vesmintele din vechi zile de sarbatoare, cu detalii ingrijit lucrate de maini pricepute, dar mai ales cu suflet. Fiecare casa e altfel, ceea ce te face sa te opresti din aproape in aproape pentru a le privi, pentru a le cerceta si pentru a te bucura de jocul imaginatiei. Frumos si cochet e Cazinoul Sinaia, romantic in prag de toamna e parcul central Dimitrie Ghica.

Sinaia ma face sa simt acea nostalgie dupa vremurile de demult, timpuri in care sufletul meu se regasete, se odihneste in linistea tacerii si in ticaitul lent al ceasului, de care se simte profund legat si care, fara sa stiu cum, sunt parte a fiintei mele.

Emotie de toamna

E toamna. E toamna si e frig. Si simt constant nevoia sa ma infratesc cu ursul si sa raman in barlog pana la primavara. Nu, nu-mi place frigul deloc. Cred ca uneori chiar ma ingrozeste. Fantezii razlete ma indeamna sa imi construiesc culcus din puf si pana, moale si cald, si sa ma ascund acolo pana la prima raza de soare. Sa ma cufund printre valuri albe ca sa nu mai vad cerul gri-albicios prin ochii ferestrei.